La 24 februarie, in ziua când Biserica Ortodoxa sărbătorește Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul, spiritualitatea populara consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereții in Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții.
In dimineața zilei de Dragobete fetele și femeile tinere strângeau zăpada proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezând ca vor avea parul și tenul plăcute admiratorilor.
De obicei, tinerii, fete și băieți, se adunau mai multi la o casa, pentru a-și "face de Dragobete", fiind convinși ca, in felul acesta, vor fi îndrăgostiți întregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta întâlnire se transforma, adesea, într-o adevărata petrecere, cu mâncare și băutura. De multe ori băieții mergeau in satele vecine, chiuind și cântând peste dealuri, pentru a participa acolo la sărbătoarea Dragobetelui.Dragobetele trebuia ținut cu orice preț: Dacă nu se făcea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor îndrăgosti in anul care urma. In plus, un semn rău era dacă o fata sau un băiat nu întâlneau la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiți, iar dacă o fata ieșea împreuna cu un băiat și nu se sărutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu